Despre « noua politie a gandirii »

O polemica de un nivel destul de primitiv iscata de observatia pe care o faceam la o postare e lui Luca Niculescu pe facebook m-a facut sa meditez la un subiect care este, in mod cert, de maxima actualitate la Paris.

Eric Zemmour, un polemist care nu lasa pe nimeni indiferent, publica o carte – « Le suicide Français » care devine in cateva saptamani best-seller. Ideile sale, deja contestate de « noua politie a gandirii » sunt dezvoltate aici, iar cartea este dupa parerea mea un diagnostic lucid si vitriolat al societatii franceze de azi.

Ce nu ne-au auzit urechile insa, imediat dupa publicare ! Zemmour a fost tratat in fel si chip, de la fascist si antisemnit (omul fiind, totusi, evreu…) la homofob, rasist si extremist.

Pentru a intelege despre ce e vorba atrebuie sa va explic putin cum functioneaza societatea franceza. Si chiar aici este cheia in care trebuie citita cartea lui Zemmour.

Pentru un roman este destul de greu de inteles ca sunt lucruri pe care nu ai voie sa le spui, ca a fi « de stanga » este foarte onorabil iar a fi « de dreapta » este o rusine, ca si cum doar facand aceasta afirmatie te pregatesti sa sugi sangele poporului. Exista in Franta ceea ce Zemmour denumeste « o gandire dominanta », nascuta din spiritul « soixante-huitard » – folosesc termenul francez pentru ca am sa revin intr-o zi asupra acestui concept – adica al generatiei care s-a revoltat in 68. Aceasta « gandire dominanta » a luat in stapanire elitele politice, media, educatia nationala…Pana in punctul in care cei ce nu se integreaza, nu se supun dictatului devin « dusmanul de abatut » . Cum recunosti aceasta gandire si pe exponentii ei ? Pai in toate emisiunile de dezbatere liderii de opinie apar cu parul in vrac, cravata intr-o rana (sau fara), camasile incheiate stramb, femeile nemachiate, de un « natural » indoielnic si dau verdicte. Nici o grija, e doar o aparenta, cei mai multi dintre ei platesc impozit pe bogatie…Au intotdeauna certitudini, adevarul e de partea lor, nu isi pun intrebari, nu se indoiesc. Pe toti cei care gandesc diferit ii trateaza de « extremisti », « homofobi », « rasisti », etc. Curat gandire democratica ! Fac o divagatie pentru a exemplifica : Salonul « Les Rendez-vous de l’Histoire » a fost boicotat anul acesta la cererea unui tanar istoric (de stanga, cum altfel) pentru ca organizatorii au invitat sa conferentieze, printre altii, un istoric de dreapta cu idei oarecum nationaliste.

Eric Zemmour dezvolta cateva axe de gandire in cartea sa ; poti sa fii sau nu de acord cu unele dintre ele, dar el deschide o dezbatere, in buna traditie franceza care amesteca « in maniera lui Chateaubriand » jurnalismul, politica si literatura. Reactie imediata : Liberation il califica de « polemist reactionar, homofob si xenofob ». Le Monde il identifica drept « simptom al angoaselor franceze », « sub-marin al strategiei de dediabolizarea FN », vinovat de « falsificare ideologica » in slujjba unui « marketing al restauratiei » ( !!). Nu v-a scapat faptul ca ambele sunt journale de stanga…

Primul secretar al PS acuza o « zemmurizare » a societatii » iar primul ministru, Emmanuel Vals il denunta ca pe un « un adversar al Republicii ».

Problema este insa ca Zemmour pune degetul pe rana, si asta nu face placere, evident, « gandrii dominante », cu atat mai mult cu cat cartea este un enorm succes de librarii, unde a depasit 400 000 de exemplare vandute. La fiecare participare la o emisiune audientele explodeaza, in timp ce marii « ganditori » ai stangii trebuie sa isi anuleze interventiile din lipsa de public. O dovada in plus a prapastiei care s-a cascat intre elitele politice si jurnalistice si masa mare a francezilor, intre « Franta de jos » si « Franta de sus ». Cei care incearca, timid, sa faca aceasta remarca sunt pulverizati pe loc ! Am asistat aseara la un schimb de replici intre jurnalista Léa Salamé si ministrul educatiei, Najat Vallaud-Belkacem, in emisiunea « On n’est pas couché » care m-a siderat ! Cu o precizie evident jurnalistica, Léa Salamé a observat ca niciodata revolta nu a fost atat de mare in Franta, manifestatiile pentru o anumita conceptie a moralei atat de numeroase si linia de demarcatie intre o parte si alta a societatii atat de neta ; intrebarea daca acest guvern nu se simte responsabil de agravarea extremelor a primit un raspuns siderant : « daca nu eram noi la putere, ar fi fost si mai rau ! ». QED !

Inca o data, pentru romani e destul de greu de inteles aceasta polemica – stanga si dreapta la noi nu inseamna acelasi lucru, evolutiile istorice fac imposibil de suprapus situatiile. Dar ceea ce ma va ajuta sa va explic este un sondaj de opinie facut in randul francezilor, asupra ideilor principale promovate de Zemmour.

-pentru afirmatia « Nu mai poti spune nimic fara sa fii imediat tratat de rasist » - 76% sunt de acord

-pentru afirmatia « Natiunea franceza se dizolva in Europa, in mondializare, imigratie si multiculturalism » - 62 sunt de acord

-pentru afirmatia « islamul este incompatibil cu Republica » - 56 % sunt de acord

-pentru afirmatia « cei mai multi dintre traficanti sunt negri si arabi » - 45 % sunt de acord.

Deci, poate ca Zemmour bate campii, dar in cazul asta, marea majoritate a populatiei face la fel, iar revolta pe care Zemmour o prevede bate la usa. Eu insami am remarcat in ultimii doi ani aceasta radicalizare extrema, care nu se va opri aici.