Laicitate "à la française"

Exista multa incomprehensiune in Romania fata de o anumita atitudine manifestata in Franta dupa atentatele de la Paris. Intr-o societate impregnata de spiritualitate- daca nu de-a dreptul de habotnicie - dupa o paranteza fortata de 50 de ani, romanii sunt uimiti, daca nu de-a dreptul socati de indaratnicia francezilor, de a apara o laicitate aparata uneori cu riscul vietii.

Suntem "veri" si facem parte din aceasta civilizatie iudeo-crestina care ne da aceleasi referinte de 2000 de ani. Si totusi, diferentele sunt enorme chiar intre tari vecine in Europa, nu doar in chestiunea atitudinii fata de religie ci in aproape toate chestiunile de societate. Trebuie sa fi trait cativa ani intr-o tara sau alta pentru a incepe sa intelegi ca aceste diferente exista si sunt profunde.

Exista in Franta o traditie a laicitatii care vine, bine-nteles, din incercarile pe care le-a traversat de-a lungul istoriei. In primul rand razboaiele religioase din a doua parte a secolului XVI, care au culminat cu masacrul din noaptea Sfantului Bartolomeu ( 24 august 1572). Un armistitiu relativ intre catolici si reformati are loc odata cu ridicarea pe tron a lui Henric al IV si edictul din Nantes, care asigura o oarecare libertate religioas a protestantilor. Edictul este insa revocat un secol mai tarziu de Ludovic al XIV lea sub influenta clerului si a favoritei sale, Madame de Maintenant, si da loc la alta serie de manifestari de intoleranta.

O prima ruptura cu aceasta traditie catolica are lor in timpul Revolutiei, care pune capat monarhiei de drept divin si confisca bunurile bisericesti. Concordatul din 1801 incearca sa regleze conflictul si instituie o prima separarea a bisericii de stat prin instituirea casatoriei civile. Laicizarea continua pe parcursul secolului XIX cu fragmentarea institutiilor care, treptat, se exgtrag de sub autoritatea bisericii. Odata cu legea lui Jules Fery scoala devine obligatorie si universala, intr-un cadru public si laicizat. In sfarsit, in 1905 legea separarii bisericii de stat instituie aceasta "laicité à la française" : statul nu sprijina si nu finanteaza nici o religie, recunoscand insa in continuare dreptul fiecaruia de a practica religia in cadrul privat. Orice nou cult poate fi recunoscut doar prin debatere si vot parlamentar, orice nou loc de cult poate exista doar cu decret guvernamental, nimeni nu se poate auto-declara lider spiritual religios (preot,imam, pastor...). Trebuie notata absenta de legitimitate sociala institutionala a religiei :perceptele morale ale religiei nu sunt nici impuse nici combatute de catre puterea publica.

De ce tine Franta atat de mult la aceasta laicitate? Pentru Franta, care se considera tara a drepturilor omului, aceasta laicitate a aparut ca un cadru protector al drepturilor omului. "Laicitatea trebuie sa isi aduca sprijinul la egalitatea francezilor in fata legii, la libertatea tuturor cultelor, la constituirea statului civil si a mariajului civil si in general la exercitarea tuturor drepturilor civile, in afara tuturor conditiilor religioase" (Ferdinand Buisson, "Dictionnaire de pédagogie).

"Religia civila" nascuta in capitolul IV al Contractului social (Rousseau) este validata prin Constitutiile din 1946 si 1958 in primul articol : « La France est une République indivisible, laïque, démocratique et sociale ».

Problema laicitatii a fost reactivata de disputa asupra voalului islamic in spatiul public, odata cu aparitia unei minoritati musulmane din ce in ce mai numeroase si mai decomplexate - daca nu chiar revendicative. Legislatia franceza incadreaza foarte clar purtatea insemnelor religioase in spatiul public, aparitia imamilor autoproclamati sau finantarea moscheelor. Aceasta legislatie a raspuns unui anuit moment istoric implicand religia catolica. Manifestarile islamismului obliga insa la o noua meditatie asupra textelor. E acceptabil sau nu sa interzici carnea de porc in cantinele scolare? Esti de acord sa platesti, fara sa stii, imamul care a binecuvantat chifteaua din haburgerut tau, despre care nu stii ca este halal?

Iata o lunga paranteza istorica si legislativa pentru a va explica de ce francezii se manifesta intr-un anume fel fata de religie si de ce nu vor accepta ca valorile unei (alte) religii sa le fie impuse, chiar daca in final se plateste cu vieti omenesti. Iata de ce lumea sta la coada de la 6 dimineata, uneori cate doua- trei ore, ca sa cumpere Charlie Hebdo.